4 iunie 2010
un vot te rog :)))
http://www.ambition.ro/beneficii-ambition/baneasa-fashion-contest-iunie/1174-bujor-andreea-ioana
10 aprilie 2010
Semne de carte puse la pagini gresite
Un alt semn ca am anumite probleme de logica si orientare:am inceput sa citesc o carte cu vol 2 fara sa imi dau seama !
M-am redresat si am dat acum cu ochii de mottoul primului cap.numit Tinerete:
"Nu daruiesti nimic oamenilor/Daca nu te daruiesti pe tine."
Ma gandeam cum poti sa faci in fiecare zi mai buna viata celor din jur;daca zaci in spatele unui birou ,in spatele multor usi si ai less human contact ,cum sa pui in practica gandurile tale bune?
Probabil exista o modalitate in fiecare caz.
Si am pus si un semn de carte pentru a 100-a postare (finalizata) pe blog!
M-am redresat si am dat acum cu ochii de mottoul primului cap.numit Tinerete:
"Nu daruiesti nimic oamenilor/Daca nu te daruiesti pe tine."
Ma gandeam cum poti sa faci in fiecare zi mai buna viata celor din jur;daca zaci in spatele unui birou ,in spatele multor usi si ai less human contact ,cum sa pui in practica gandurile tale bune?
Probabil exista o modalitate in fiecare caz.
Si am pus si un semn de carte pentru a 100-a postare (finalizata) pe blog!
8 aprilie 2010
we are above
Totul a inceput pe cand nu atingeam nivelul unui scaun.Lumea asta atat de mare,parea prea mica,o anticamera in care inghesuiam trairi expansive.Stateam si asteptam in ea,stiind ca dupa acea usa zace libertatea de a fi adult,de a face greseli ca si ceilalti,fara a fi corectata imediat,de a manca dulciuri si cartofi prajiti,de a nu dormi la pranz,de a ma imbraca cum vreau,de a alege.Nu stiam atunci ca am liber arbitru chiar daca ma comportam asa si mai ales nu stiam ca oamenii mari,poarta o umbra la fel de mare dupa ei,de remuscari,repercursiuni,reclamatii,rele.
M-am intins intr-o zi dupa un mar situat sus pe un dulap si era sa cad pe geam.Si chiar si in acea ameteala si frica tot ma simteam fericita ca am prins codita marului.Aveam probabil 5 ani.
Astazi as inchide geamul inainte sa ma urc pe scaun si as cantari fiecare distanta.Dar as inchide cu el si o parte din mine si din lumea care e dupa acel geam,toate lucrurile pe care nu le-am facut pana acum si care apleaca valiza de pe umerii mei.As uita sa respir si ca acea lume e acolo si misuna si cauta si mai ales e atat de frumoasa incat nu ar trebui sa te opresti din privit.
4 aprilie 2010
white flag
Si hai avant,si hai curaj pe barcuta licentaaaa! Ca doar nu e Titanicul,Andreea,esti destul de safe!
De ce imi vine sa dau search si sa aflu acum cam orice despre orice,mai putin art stiintifice legate de licenta mea ,ca doar e a mea chiar daca i-am intors spatele ?
ooo,sweet last july!
De ce imi vine sa dau search si sa aflu acum cam orice despre orice,mai putin art stiintifice legate de licenta mea ,ca doar e a mea chiar daca i-am intors spatele ?
ooo,sweet last july!
14 martie 2010
intalniri
Anul trecut obisnuiam sa merg in fiecare vineri de dimineata la film,cu prietena mea Pis,inainte de cursul de italiana.Cinematograf vechi,filme romanesti recente sau din festivalurile franceze,japoneze,germane sau americane.
Eram noi si toti cei care mai vroiau sa vada un film bun in conditii bune,pentru 5 RON,vineri dimineata.Spre bucuria prietenei mele care are o predilectie pentru oamenii maturi,media de varsta batea spre 50 de ani.
Italiana nu am invatat deloc anul acela,dar filmele si comentariile noastre vizavi de ele mi le amintesc si m-au facut sa ma simt mai bogata atunci.
Imi amintesc :'Nunta muta','Pescuit sportiv','Reconstituirea','Schimb valutar','4 luni,3 saptamani si 2 zile' dintre cele romanesti.
'The host','Australia','Changelling','Citeste si arde' si cred ca Pis isi aminteste mai multe decat mine.
Dar nu despre asta vroiam sa scriu ,ci despre domnul Constantin Pivniceru,vicepresedintele Uniunii Cineastilor din Romania,care ne-a surprins cand plecam din sala la sfarsitul unui film,pentru ca a venit sa ne intrebe care era parerea noastra vizavi de ce rulase.Era un film destul de violent si cu scene de nuditate si domnul din fata noastra avea o anumita varsta!Dansul alegea sau aproba filmele ce rulau si vroia sa stie daca facuse alegerea buna prin prisma noastra.Eu una m-am simtit mica,pentru ca prin mine si-ar fi facut o parere despre generatia mea.Nu mai stiu ce am mormait atunci noi ,dar cred ca ne-a placut pentru ca ne-a invitat sa il mai vizitam si sa discutam despre filme.Ne-a promis invitatii speciale,dar nu ne-am dus niciodata sa le luam.Doar puteam sa platim acei 5RON,care ajuta inca cinematograful sa existe!
O sa raman cu amintirea acestei intalniri ,pentru ca am vazut in omul care ni se prezentase succint,din felul in care ne intreba,o pasiune de o viata.
Eram noi si toti cei care mai vroiau sa vada un film bun in conditii bune,pentru 5 RON,vineri dimineata.Spre bucuria prietenei mele care are o predilectie pentru oamenii maturi,media de varsta batea spre 50 de ani.
Italiana nu am invatat deloc anul acela,dar filmele si comentariile noastre vizavi de ele mi le amintesc si m-au facut sa ma simt mai bogata atunci.
Imi amintesc :'Nunta muta','Pescuit sportiv','Reconstituirea','Schimb valutar','4 luni,3 saptamani si 2 zile' dintre cele romanesti.
'The host','Australia','Changelling','Citeste si arde' si cred ca Pis isi aminteste mai multe decat mine.
Dar nu despre asta vroiam sa scriu ,ci despre domnul Constantin Pivniceru,vicepresedintele Uniunii Cineastilor din Romania,care ne-a surprins cand plecam din sala la sfarsitul unui film,pentru ca a venit sa ne intrebe care era parerea noastra vizavi de ce rulase.Era un film destul de violent si cu scene de nuditate si domnul din fata noastra avea o anumita varsta!Dansul alegea sau aproba filmele ce rulau si vroia sa stie daca facuse alegerea buna prin prisma noastra.Eu una m-am simtit mica,pentru ca prin mine si-ar fi facut o parere despre generatia mea.Nu mai stiu ce am mormait atunci noi ,dar cred ca ne-a placut pentru ca ne-a invitat sa il mai vizitam si sa discutam despre filme.Ne-a promis invitatii speciale,dar nu ne-am dus niciodata sa le luam.Doar puteam sa platim acei 5RON,care ajuta inca cinematograful sa existe!
O sa raman cu amintirea acestei intalniri ,pentru ca am vazut in omul care ni se prezentase succint,din felul in care ne intreba,o pasiune de o viata.
13 martie 2010
margarete
Astazi vroiam sa scriu ca m-am inselat si primavara isi plimba faldurile rochiei prin alte zone,dar vad pe geam ca hainele spalate stralucesc pe sfoara afara ,deci avem soare :)
As Sherlock Holmes has put it ,there is a dog that for some reason hasn't barked.
Vine,nu vine..
6 martie 2010
we walk the same shoes,baby !
Am vrut sa scriu despre tine,dar cum sa incapa in cateva cuvinte ceea ce abia incape intr-o inima ?
Mai bine iti scriu direct tie.
Pentru ca,cum as putea sa numar pasii care m-au adus catre tine cand am mers ca un rac toata viata si nu as mai stii sa-i gasesc cu siguranta ! Si cum as putea sa multumesc tuturor persoanelor care m-au dezamagit sau mi-au dat incredere pentru a continua pe un drum sau altul,care a dus in final la imbratisarea noastra?
Cum sa explic ca am fost un copac fara ramuri pana sa te intalnesc si ca acum ele continua pana dincolo de cerul zgariat de avioane si vise?
Si ca simt cum roade grele cad din el de fiecare data cand te aproprii,in batai de ceasca de cafea.In toate diminetile in care ma tii in brate si nu vorbesti aproape nimic.
Ce sa fac sa raman prinsa in amnezia pe care o am cand sunt cu tine si care ma intoarce atat de puternic catre ceea ce nu cunosc inca,dar intuiesc a gasi in mine ?
Cum sa explic ca ma simt incaltata cu un pantof de-al meu si unul de-al tau si ca as calca toata viata incet de frica sa nu raman fara el?
Mai bine nu explic nimic si las misterul sa imi gadile talpile .
Mai bine iti scriu direct tie.
Pentru ca,cum as putea sa numar pasii care m-au adus catre tine cand am mers ca un rac toata viata si nu as mai stii sa-i gasesc cu siguranta ! Si cum as putea sa multumesc tuturor persoanelor care m-au dezamagit sau mi-au dat incredere pentru a continua pe un drum sau altul,care a dus in final la imbratisarea noastra?
Cum sa explic ca am fost un copac fara ramuri pana sa te intalnesc si ca acum ele continua pana dincolo de cerul zgariat de avioane si vise?
Si ca simt cum roade grele cad din el de fiecare data cand te aproprii,in batai de ceasca de cafea.In toate diminetile in care ma tii in brate si nu vorbesti aproape nimic.
Ce sa fac sa raman prinsa in amnezia pe care o am cand sunt cu tine si care ma intoarce atat de puternic catre ceea ce nu cunosc inca,dar intuiesc a gasi in mine ?
Cum sa explic ca ma simt incaltata cu un pantof de-al meu si unul de-al tau si ca as calca toata viata incet de frica sa nu raman fara el?
Mai bine nu explic nimic si las misterul sa imi gadile talpile .
2 martie 2010
Eu si mini papagalul meu Ciip-Ciip de pe birou va pupam diminetile~
Deja simt primavara in nari pentru ca am vazut flori de sezon in mainile iubitului meu si am simtit un aer bland dimineata cand am deschis fereastra si nu am inchis-o repede la loc si sunt bagata toata in dulap dupa haine vesele si imi fuge ochiul si mana prin oras dupa accesorii cat mai ludice si oamenii parca merg mai repede pe strada ! Si am o dorinta dubioasa de a-mi pune corpul in miscare,trebuie sa ma ia Andrei cu el la alergat:)
Si lucrurile par mai simple si mai patrunse de lumina !
Si lucrurile par mai simple si mai patrunse de lumina !
23 februarie 2010
Din jurnalul unei cartite
Am calatorit de la est la vest si inapoi ca o cartita abia iesita in soare,fara sa caut nimic ,fara sa sper in desertaciuni,doar adulmecand pamantul mort,pe care m-am intins de multe ori cu burta in jos si sufletul bagat adanc sub ea.Am prins viteza de leopard cateodata in a uita ,in a nu mai intoarce capul in urma mea,cuprinsa de o frica biblica de intepenire.Si imi dau seama acum ca m-am miscat mereu repede ca sa nu ma transform in ceva apropriat mie.
Astazi mi-am baut cafeaua dulce si am rasfoit reviste si am muncit vise mici.Cateodata ma simt oarba in definirea lor,sau poate e lumina diminetii prea puternica pentru o cartita.Le intrezaresc difuz prin aburii de cafea ce incalzesc o poveste:
"M-am nascut cand nu credeam ca se putea mai prost:intr-o zi de duminica cand toate lucrurile parca stau si asteapta o izbavire.Era mai rau totusi luni,pentru ca probabil as fi avut senzatia ca trebuie sa iau lucrurile de la capat toata viata,sisific si ca totul e un inceput.Ciudat cum sintagma asta :"toata viata",din doar doua cuvinte modeste iti poate cuprinde chiar viata ta,anii si clipele tale de fericire sau disperare,fiecare gand rasfrant in altele mai mici.Si totusi in ele ne inghesuim cu totii existenta ,rar ne gandim la marginile lor,cele inevitabile,si care culmea,chiar daca au o desfasurare mai mare decat orice calatorie posibila,se redau doar printr-un cuvant : moartea.Imi spunea un prieten din Afganistan ca vede moartea feminina ca o silueta pentru ca strange in corset vietile oamenilor pana la ultima rasuflare.Ii ziceam atunci ca poate e ultima rasuflare de aici si invatam sa respiram in alt mediu.Si astazi cred acelasi lucru ,doar ca nu mi se mai pare a respira ideea separatoare si salvatoare ,cat mai ales a vibra."
(cartita va continua)
Astazi mi-am baut cafeaua dulce si am rasfoit reviste si am muncit vise mici.Cateodata ma simt oarba in definirea lor,sau poate e lumina diminetii prea puternica pentru o cartita.Le intrezaresc difuz prin aburii de cafea ce incalzesc o poveste:
"M-am nascut cand nu credeam ca se putea mai prost:intr-o zi de duminica cand toate lucrurile parca stau si asteapta o izbavire.Era mai rau totusi luni,pentru ca probabil as fi avut senzatia ca trebuie sa iau lucrurile de la capat toata viata,sisific si ca totul e un inceput.Ciudat cum sintagma asta :"toata viata",din doar doua cuvinte modeste iti poate cuprinde chiar viata ta,anii si clipele tale de fericire sau disperare,fiecare gand rasfrant in altele mai mici.Si totusi in ele ne inghesuim cu totii existenta ,rar ne gandim la marginile lor,cele inevitabile,si care culmea,chiar daca au o desfasurare mai mare decat orice calatorie posibila,se redau doar printr-un cuvant : moartea.Imi spunea un prieten din Afganistan ca vede moartea feminina ca o silueta pentru ca strange in corset vietile oamenilor pana la ultima rasuflare.Ii ziceam atunci ca poate e ultima rasuflare de aici si invatam sa respiram in alt mediu.Si astazi cred acelasi lucru ,doar ca nu mi se mai pare a respira ideea separatoare si salvatoare ,cat mai ales a vibra."
(cartita va continua)
16 februarie 2010
Copiii dau bobarnace acelor de ceasornic.
Din jurnalul unui cal
Am auzit in ultima saptamana remarca lui M.Preda :"timpul nu mai avea rabdare" atat de des incat ma simt coplesita.Cand am uitat sa ne ratacim in densitatea lui pentru a-l savura ca pe cea mai buna placinta cu spanac sau de orice fel?
Am ramas pe marginea lui si tragem fara opriri,ca niste cai ce zoresc la caruta anilor.
Nu mi-a placut ceea ce vedeam si am lasat pleoapa sa se lase usor in jos,asa cum soarele apune peste toate soselele prafuite din lume,pana cand nu mai vedeam nici o dunga rosie.
Dar am pus piedica cuiva din greseala si atunci a trebuit sa ma opresc,sa privesc si sa raman langa persoana care cazuse langa mine.Pentru ca intr-o lume a pseudoorbilor,doar cei care se privesc in ochi,se vad.
Am auzit in ultima saptamana remarca lui M.Preda :"timpul nu mai avea rabdare" atat de des incat ma simt coplesita.Cand am uitat sa ne ratacim in densitatea lui pentru a-l savura ca pe cea mai buna placinta cu spanac sau de orice fel?
Am ramas pe marginea lui si tragem fara opriri,ca niste cai ce zoresc la caruta anilor.
Nu mi-a placut ceea ce vedeam si am lasat pleoapa sa se lase usor in jos,asa cum soarele apune peste toate soselele prafuite din lume,pana cand nu mai vedeam nici o dunga rosie.
Dar am pus piedica cuiva din greseala si atunci a trebuit sa ma opresc,sa privesc si sa raman langa persoana care cazuse langa mine.Pentru ca intr-o lume a pseudoorbilor,doar cei care se privesc in ochi,se vad.
9 februarie 2010
7 februarie 2010
you jump,i jump !
Mi-am amintit un schimb de replici care mi-a placut in Ocean's 11,intre Julia Roberts si George Clooney .Era vorba de iubitul ei actual:
"-Does he make you laugh?
-He doesn't make me cry."
Cineva care te-ar face sa razi si sa plangi consecutiv,sau cineva care nu te-ar face sa plangi niciodata,dar nici sa razi pana nu mai poti?
"-Does he make you laugh?
-He doesn't make me cry."
Cineva care te-ar face sa razi si sa plangi consecutiv,sau cineva care nu te-ar face sa plangi niciodata,dar nici sa razi pana nu mai poti?
5 februarie 2010
inimi de elefanti
O dimineata la fel ca celelalte ,doar ca ma simt mai grea.
Mi s-a agatat un taler de inima si o tot misca din locul ei.Rivalizeaza cu ceasul din perete in bataile ei,pe care aproape le confund in tacere,sau cand astept ceva.
M-am ascuns ca o enclava in inima ta si nu mai am nici oportunitatea de eliberare pe care a avut-o Iona in burta chitului in final,pentru ca am si mainile inlantuite de gatul tau.
Ma intrebam inainte sa te cunosc care e solul in care poti planta trandafiri daca nu ai incredere si daca mama unui elefant are cea mai mare inima din lume?
Acum am inima printre trandafiri.
mic dejun englezesc
Vorbeam zilele trecute cu cineva despre viitor si i-am zis ca as vrea sa fie ca un mic dejun englezesc.Cu de toate ! Ca sa imi dea energie pentru tot restul zilei.
Imi dau o palma ca sa-mi amintesc ca tot ce-mi va ramane e o farama de suflet ,legata de alte suflete si ca pentru aceste legaturi trebuie sa lucrez,si nu alte lucruri desarte.
Tot ce nu as vrea sa vad e un pahar cu o singura periuta de dinti,in decorul putin incarcat al unei bai.
Pofta buna in viata!
Imi dau o palma ca sa-mi amintesc ca tot ce-mi va ramane e o farama de suflet ,legata de alte suflete si ca pentru aceste legaturi trebuie sa lucrez,si nu alte lucruri desarte.
Tot ce nu as vrea sa vad e un pahar cu o singura periuta de dinti,in decorul putin incarcat al unei bai.
Pofta buna in viata!
3 februarie 2010
iI cheama Stefan ,dar ii place sa i se spuna Matei:)
Are 2 ani si e cel mai funny-bunny.
Si chiar daca tatal lui scrie carti si e ocupat,pentru el e doar taticul lui.Si nu ar trebui sa uite asta.
Si chiar daca tatal lui scrie carti si e ocupat,pentru el e doar taticul lui.Si nu ar trebui sa uite asta.
nimic nu se naste fara radacini
Stiu ca ar trebui sa invat pentru examenul de maine la THR(materie despre hoteluri) ,dar tot citind despre cat teren trebuie alocat construirii unui hotel si cate hoteluri exista in lume,m-am gandit la copaci.
Ca traiesc cat oamenii.Si am facut schita asta .Am stat o ora sa o fac,chiar daca sunt doar linii si cercuri in paint:-s
Cercurile din copaci sunt anii lor.
Oamenii si copacii seamana.
La cat mai multe cercuri-capete-destepte care sa ii protejeze,ca astfel si Soarele (cum altfel decat un cerc) ,sa ne protejeze pe noi!
Ca traiesc cat oamenii.Si am facut schita asta .Am stat o ora sa o fac,chiar daca sunt doar linii si cercuri in paint:-s
Cercurile din copaci sunt anii lor.
Oamenii si copacii seamana.
La cat mai multe cercuri-capete-destepte care sa ii protejeze,ca astfel si Soarele (cum altfel decat un cerc) ,sa ne protejeze pe noi!
15 ianuarie 2010
eu am murit pentru Frumusete
Ma simt inconjurata mai mult de personaje decat de persoane si ma intreb oare cate masti am eu daca nu pot sa ajung in nici un fel la adevaratii ei?
Adevarul,veritas in batrana latina,m-a obsedat de mica.Pentru ca nu am inteles prea multe din ce mi s-a intamplat de-a lungul vietii,traind ca sa ma feresc de intrebari mai mult prin umbre si jocuri,simt ca ma aproprii de un punct in care nu-mai-tine.Nu mai pot sa ma acopar seara cu minciunile care ma impanzesc.Nu mai pot sa arunc un make up dimineata cand oricum nu pot sa vad clar lucrurile din jur.
Emily Elisabeth Dickinson spunea intr-un poem:
"Eu am murit pentru Frumusete.
Dar abia am fost in lut asezata
ca un altul -mort pentru Adevar-fu intins
intr-o groapa alaturata.
Incet m-a intrebat:"Pentru ce ai murit?"
"Pentru frumusete",i-am zis eu.
"Iar eu pentru Adevar." "E tot una."
"Suntem frati."-mi-a raspuns vecinul meu.
"Rather than love,than money,than fame or fairness,give me the truth.",replica care apare in filmul "Into the wild" (2007) te impinge catre tine.
Cum sa dai relevanta in final intrebarii :"a meritat?" daca nu esti sigur ca e adevarat totul.
Adevarul,veritas in batrana latina,m-a obsedat de mica.Pentru ca nu am inteles prea multe din ce mi s-a intamplat de-a lungul vietii,traind ca sa ma feresc de intrebari mai mult prin umbre si jocuri,simt ca ma aproprii de un punct in care nu-mai-tine.Nu mai pot sa ma acopar seara cu minciunile care ma impanzesc.Nu mai pot sa arunc un make up dimineata cand oricum nu pot sa vad clar lucrurile din jur.
Emily Elisabeth Dickinson spunea intr-un poem:
"Eu am murit pentru Frumusete.
Dar abia am fost in lut asezata
ca un altul -mort pentru Adevar-fu intins
intr-o groapa alaturata.
Incet m-a intrebat:"Pentru ce ai murit?"
"Pentru frumusete",i-am zis eu.
"Iar eu pentru Adevar." "E tot una."
"Suntem frati."-mi-a raspuns vecinul meu.
"Rather than love,than money,than fame or fairness,give me the truth.",replica care apare in filmul "Into the wild" (2007) te impinge catre tine.
Cum sa dai relevanta in final intrebarii :"a meritat?" daca nu esti sigur ca e adevarat totul.
2 ianuarie 2010
:)
Am traversat cu barca 21 de ani ca sa ajung in 2010.Dupa toate cele oferite de mare ,mi-am indreptat barca doar spre orizont.Si nu mai are doar o vâslă.
Pentru 2010 am doar viitorul de oferit,nu mai astept nimic de la el,ma gandesc ce surprize sa-i daruiesc eu.
Pentru 2010 am doar viitorul de oferit,nu mai astept nimic de la el,ma gandesc ce surprize sa-i daruiesc eu.
reflux
Am revenit pe blogul acesta pentru ca,dupa cum spuneam pe marketing's pianist,ma reprezinta mai mult ce vreau sa scriu aici.Literele au fost intotdeauna prietenele mele,si cred ca in final voi ramane fidela lor,pentru o relatie pe termen lung.Jonglez intre jurnalism si marketing ca Praslea dupa mere si himere.Marketingul il fac serios la o facultate de stat si jurnalismul ca pe un hobby de sezon la Spiru,dar voi ce ati prefera,sa mergeti la vanatoare sau sa va plimbati si sa culegeti flori?Pasiunea te depaseste ,chiar daca incerci sa-i pui manusi si sa o asezi cuminte la un birou.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
