we are above

Totul a inceput pe cand nu atingeam nivelul unui scaun.Lumea asta atat de mare,parea prea mica,o anticamera in care inghesuiam trairi expansive.Stateam si asteptam in ea,stiind ca dupa acea usa zace libertatea de a fi adult,de a face greseli ca si ceilalti,fara a fi corectata imediat,de a manca dulciuri si cartofi prajiti,de a nu dormi la pranz,de a ma imbraca cum vreau,de a alege.Nu stiam atunci ca am liber arbitru chiar daca ma comportam asa si mai ales nu stiam ca oamenii mari,poarta o umbra la fel de mare dupa ei,de remuscari,repercursiuni,reclamatii,rele.
M-am intins intr-o zi dupa un mar situat sus pe un dulap si era sa cad pe geam.Si chiar si in acea ameteala si frica tot ma simteam fericita ca am prins codita marului.Aveam probabil 5 ani.
Astazi as inchide geamul inainte sa ma urc pe scaun si as cantari fiecare distanta.Dar as inchide cu el si o parte din mine si din lumea care e dupa acel geam,toate lucrurile pe care nu le-am facut pana acum si care apleaca valiza de pe umerii mei.As uita sa respir si ca acea lume e acolo si misuna si cauta si mai ales e atat de frumoasa incat nu ar trebui sa te opresti din privit.