Din jurnalul unei cartite

Am calatorit de la est la vest si inapoi ca o cartita abia iesita in soare,fara sa caut nimic ,fara sa sper in desertaciuni,doar adulmecand pamantul mort,pe care m-am intins de multe ori cu burta in jos si sufletul bagat adanc sub ea.Am prins viteza de leopard cateodata in a uita ,in a nu mai intoarce capul in urma mea,cuprinsa de o frica biblica de intepenire.Si imi dau seama acum ca m-am miscat mereu repede ca sa nu ma transform in ceva apropriat mie.
Astazi mi-am baut cafeaua dulce si am rasfoit reviste si am muncit vise mici.Cateodata ma simt oarba in definirea lor,sau poate e lumina diminetii prea puternica pentru o cartita.Le intrezaresc difuz prin aburii de cafea ce incalzesc o poveste:
"M-am nascut cand nu credeam ca se putea mai prost:intr-o zi de duminica cand toate lucrurile parca stau si asteapta o izbavire.Era mai rau totusi luni,pentru ca probabil as fi avut senzatia ca trebuie sa iau lucrurile de la capat toata viata,sisific si ca totul e un inceput.Ciudat cum sintagma asta :"toata viata",din doar doua cuvinte modeste iti poate cuprinde chiar viata ta,anii si clipele tale de fericire sau disperare,fiecare gand rasfrant in altele mai mici.Si totusi in ele ne inghesuim cu totii existenta ,rar ne gandim la marginile lor,cele inevitabile,si care culmea,chiar daca au o desfasurare mai mare decat orice calatorie posibila,se redau doar printr-un cuvant : moartea.Imi spunea un prieten din Afganistan ca vede moartea feminina ca o silueta pentru ca strange in corset vietile oamenilor pana la ultima rasuflare.Ii ziceam atunci ca poate e ultima rasuflare de aici si invatam sa respiram in alt mediu.Si astazi cred acelasi lucru ,doar ca nu mi se mai pare a respira ideea separatoare si salvatoare ,cat mai ales a vibra."

(cartita va continua)

Copiii dau bobarnace acelor de ceasornic.

Din jurnalul unui cal

Am auzit in ultima saptamana remarca lui M.Preda :"timpul nu mai avea rabdare" atat de des incat ma simt coplesita.Cand am uitat sa ne ratacim in densitatea lui pentru a-l savura ca pe cea mai buna placinta cu spanac sau de orice fel?
Am ramas pe marginea lui si tragem fara opriri,ca niste cai ce zoresc la caruta anilor.
Nu mi-a placut ceea ce vedeam si am lasat pleoapa sa se lase usor in jos,asa cum soarele apune peste toate soselele prafuite din lume,pana cand nu mai vedeam nici o dunga rosie.
Dar am pus piedica cuiva din greseala si atunci a trebuit sa ma opresc,sa privesc si sa raman langa persoana care cazuse langa mine.Pentru ca intr-o lume a pseudoorbilor,doar cei care se privesc in ochi,se vad.

i followed a bird in my dream

it sometimes had black wings,
but always flew.

Parcul Tineretului

you jump,i jump !

Mi-am amintit un schimb de replici care mi-a placut in Ocean's 11,intre Julia Roberts si George Clooney .Era vorba de iubitul ei actual:

"-Does he make you laugh?
-He doesn't make me cry."

Cineva care te-ar face sa razi si sa plangi consecutiv,sau cineva care nu te-ar face sa plangi niciodata,dar nici sa razi pana nu mai poti?

inimi de elefanti

O dimineata la fel ca celelalte ,doar ca ma simt mai grea.
Mi s-a agatat un taler de inima si o tot misca din locul ei.Rivalizeaza cu ceasul din perete in bataile ei,pe care aproape le confund in tacere,sau cand astept ceva.

M-am ascuns ca o enclava in inima ta si nu mai am nici oportunitatea de eliberare pe care a avut-o Iona in burta chitului in final,pentru ca am si mainile inlantuite de gatul tau.

Ma intrebam inainte sa te cunosc care e solul in care poti planta trandafiri daca nu ai incredere si daca mama unui elefant are cea mai mare inima din lume?

Acum am inima printre trandafiri.

mic dejun englezesc

Vorbeam zilele trecute cu cineva despre viitor si i-am zis ca as vrea sa fie ca un mic dejun englezesc.Cu de toate ! Ca sa imi dea energie pentru tot restul zilei.
Imi dau o palma ca sa-mi amintesc ca tot ce-mi va ramane e o farama de suflet ,legata de alte suflete si ca pentru aceste legaturi trebuie sa lucrez,si nu alte lucruri desarte.
Tot ce nu as vrea sa vad e un pahar cu o singura periuta de dinti,in decorul putin incarcat al unei bai.

Pofta buna in viata!

iI cheama Stefan ,dar ii place sa i se spuna Matei:)

Are 2 ani si e cel mai funny-bunny.

Si chiar daca tatal lui scrie carti si e ocupat,pentru el e doar taticul lui.Si nu ar trebui sa uite asta.

nimic nu se naste fara radacini

Stiu ca ar trebui sa invat pentru examenul de maine la THR(materie despre hoteluri) ,dar tot citind despre cat teren trebuie alocat construirii unui hotel si cate hoteluri exista in lume,m-am gandit la copaci.

Ca traiesc cat oamenii.Si am facut schita asta .Am stat o ora sa o fac,chiar daca sunt doar linii si cercuri in paint:-s
Cercurile din copaci sunt anii lor.

Oamenii si copacii seamana.



La cat mai multe cercuri-capete-destepte care sa ii protejeze,ca astfel si Soarele (cum altfel decat un cerc) ,sa ne protejeze pe noi!