intalniri

Anul trecut obisnuiam sa merg in fiecare vineri de dimineata la film,cu prietena mea Pis,inainte de cursul de italiana.Cinematograf vechi,filme romanesti recente sau din festivalurile franceze,japoneze,germane sau americane.
Eram noi si toti cei care mai vroiau sa vada un film bun in conditii bune,pentru 5 RON,vineri dimineata.Spre bucuria prietenei mele care are o predilectie pentru oamenii maturi,media de varsta batea spre 50 de ani.
Italiana nu am invatat deloc anul acela,dar filmele si comentariile noastre vizavi de ele mi le amintesc si m-au facut sa ma simt mai bogata atunci.
Imi amintesc :'Nunta muta','Pescuit sportiv','Reconstituirea','Schimb valutar','4 luni,3 saptamani si 2 zile' dintre cele romanesti.
'The host','Australia','Changelling','Citeste si arde' si cred ca Pis isi aminteste mai multe decat mine.
Dar nu despre asta vroiam sa scriu ,ci despre domnul Constantin Pivniceru,vicepresedintele Uniunii Cineastilor din Romania,care ne-a surprins cand plecam din sala la sfarsitul unui film,pentru ca a venit sa ne intrebe care era parerea noastra vizavi de ce rulase.Era un film destul de violent si cu scene de nuditate si domnul din fata noastra avea o anumita varsta!Dansul alegea sau aproba filmele ce rulau si vroia sa stie daca facuse alegerea buna prin prisma noastra.Eu una m-am simtit mica,pentru ca prin mine si-ar fi facut o parere despre generatia mea.Nu mai stiu ce am mormait atunci noi ,dar cred ca ne-a placut pentru ca ne-a invitat sa il mai vizitam si sa discutam despre filme.Ne-a promis invitatii speciale,dar nu ne-am dus niciodata sa le luam.Doar puteam sa platim acei 5RON,care ajuta inca cinematograful sa existe!
O sa raman cu amintirea acestei intalniri ,pentru ca am vazut in omul care ni se prezentase succint,din felul in care ne intreba,o pasiune de o viata.

margarete

Astazi vroiam sa scriu ca m-am inselat si primavara isi plimba faldurile rochiei prin alte zone,dar vad pe geam ca hainele spalate stralucesc pe sfoara afara ,deci avem soare :)

As Sherlock Holmes has put it ,there is a dog that for some reason hasn't barked.

Vine,nu vine..

we walk the same shoes,baby !

Am vrut sa scriu despre tine,dar cum sa incapa in cateva cuvinte ceea ce abia incape intr-o inima ?
Mai bine iti scriu direct tie.
Pentru ca,cum as putea sa numar pasii care m-au adus catre tine cand am mers ca un rac toata viata si nu as mai stii sa-i gasesc cu siguranta ! Si cum as putea sa multumesc tuturor persoanelor care m-au dezamagit sau mi-au dat incredere pentru a continua pe un drum sau altul,care a dus in final la imbratisarea noastra?
Cum sa explic ca am fost un copac fara ramuri pana sa te intalnesc si ca acum ele continua pana dincolo de cerul zgariat de avioane si vise?
Si ca simt cum roade grele cad din el de fiecare data cand te aproprii,in batai de ceasca de cafea.In toate diminetile in care ma tii in brate si nu vorbesti aproape nimic.
Ce sa fac sa raman prinsa in amnezia pe care o am cand sunt cu tine si care ma intoarce atat de puternic catre ceea ce nu cunosc inca,dar intuiesc a gasi in mine ?
Cum sa explic ca ma simt incaltata cu un pantof de-al meu si unul de-al tau si ca as calca toata viata incet de frica sa nu raman fara el?
Mai bine nu explic nimic si las misterul sa imi gadile talpile .

Eu si mini papagalul meu Ciip-Ciip de pe birou va pupam diminetile~

Deja simt primavara in nari pentru ca am vazut flori de sezon in mainile iubitului meu si am simtit un aer bland dimineata cand am deschis fereastra si nu am inchis-o repede la loc si sunt bagata toata in dulap dupa haine vesele si imi fuge ochiul si mana prin oras dupa accesorii cat mai ludice si oamenii parca merg mai repede pe strada ! Si am o dorinta dubioasa de a-mi pune corpul in miscare,trebuie sa ma ia Andrei cu el la alergat:)
Si lucrurile par mai simple si mai patrunse de lumina !