...Daca as putea sa mor si sa ma nasc ca o idee in mintea ta.Sa pornesc intr-o calatorie milenara ,printre stele si coji de portocale,spre visele tale..sa pot fi cel mai ascuns sau mic dintre ele.Sa intorc clepsidra,sa ma ascund intr-un zambet de-al tau,sa te inchid intr-o scoica ca sa descoperi libertatea marii,intr-o cochilie de melc ca sa nu te mai grabesti sa ma faci sa sufar,pe o pelicula alb-negru ca sa te am mereu.Sa ne jucam desculti..sa te opresti si sa privesti amurgul prin ochii unui pescarus,dorind sa mori atunci pentru a trai vesnic prin el,iar eu sa fiu aripile lui.Sa fim un trandafir,eu-petale,tu-ghimpi,tu-petale,eu-ghimpi...Sa fiu stiloul cu care iti scrii gandul de dor pentru ea.Chiar daca nu ma poti vedea,sa ma recunosti in parfumul fin de iasomie al noptii...de fiecare data cand rasare luna...sau cand un copil atinge trandafirul nostru si lasa o picatura de sange pe el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu