domnul Lubens...

Astazi a fost ziua liceului meu(..Sincai...manastirea..."cimitirul tineretii mele ").Am raspuns invitatiei dirigintei mele si m-am prezentat mandra(in toate cele -lol) si cu un buchet de lalele albe si un martisor.Nu regret,am plans si mi-am reamintit ..cine eram ,cine vroiam sa fiu ,cine inca pot sa fiu.Stand in vechea mea banca,luminata de soarele de afara, am ascultat alaturi de prieteni noi si vechi povestea domnului Lubens,un supravietuitor al Holocaustului din Romania.Ne-a povestit viata dansului si singurul sau regret ,k nu a putut sa-si ia ramas -bun de la mama sa si cei doi frati gemeni de 14 ani.Dupa ce au coborat din "trenurile mortii",cu care au mers 4 zile si 3 nopti,in conditii inumane(vagon cu 70 de oameni,si doua galeti:una cu apa si una pentru nevoi fiziologice),au fost despartiti copiii pana in 16 ani si mai apoi 14,mamele si batranii de barbati,cu promisiunea ca se vor revedea in curand.Nu s-au mai vazut niciodata,cei dintai fiind dusi direct la camera de gazare...Nu vreau sa incerc sa va reproduc spusele dansului pt k probabil nu as reusi sa transmit tot,as pierde nuante sau m-as pierde eu in ele...
Asociatia Evreilor din Romania a facilitat publicarea a numeroase carti despre Holocaust,iar intr-una dintre ele ("Holocaust-ganduri,idei,sentimente") gasiti si gandurile mele ,pe la pagina 43... cateva fragmente ..:
"lacrimile neputintei si praful imbibat de sange se-nvolbura-n pucioasa,devenind o fiinta unica,diforma,teribila-o pata neagra ce crestea necontenit atingand marimi colosale ..spre infinitul zarii..cuprinse de flacarile balaurului pierzaniei..Un punct-un vultur sur ce face line cercuri deasupra ta ,plutind si croncanind sinistru,abracadabrant.Ciudat!..In bezna,din nou acelasi punct se face ratacit sub aripa vantului in miaza-noapte.Si peste toate,durerea vie ,mai vie decat insasi bataia inimii mele,furie orbita in negurile cetii lasate,teama covarsitoare de vid sau necunoscut-teribile copile ale Fortunei prinse intr-o hora dezlantuita a mortii.Carusel fatal al haosului primordial...joc de cuvinte sau cuvintele lui homo ludens?
Totul a stat pentru o clipa scursa prin clepsidra desertului,fila cartii roasa de timp si carii s-a intors,trecutul ca-n jocul oglinzilor paralele,a furat prezentul,calatorul singuratic s-a intors prin labirint in zona alfa,momentul initiatic ce avea loc acum o jumatate de veac si mai bine...
"Aveam doar sapte primaveri rasaritene,cararea insorita a vietii umbrita doar de copaci solitari si razleti,cand am auzit pentru prima data cuvantul "antisemitism" asociat cu acela de evreu.Cel de-al doilea imi era cunoscut pentru ca stiam deja ca bunul meu prieten Ianos este evreu.(..)Intrebari retorice ce curg precum margelele insirate pe firul prea subtire al vietii erau izbite de zidul implacabil de sarcasm,rautate ,ura.Pentru ca mai tarziu sa-mi fie dat sa aflu ca "antisemitism" inseamna ura,o ura absurda ,dar foarte puternica si mai ales foarte periculoasa!In mintea de copil arata ca un balaur de poveste ,de basm ,infricosator.Pueril si usor bucolic ,dar nu departe de tristul adevar...Revelatia a venit mai tarziu,dupa moartea lui Ianos,tovarasul meu de joaca ,prea mult iubit.(..)Tarziu,alte margele se vor insira pe acelasi fir de borangic,paianjen tacut ce-si tese panza in umbra tuturor cotloanelor inimii sale.(..)NU trebuie sa imbracam politica in vestamantul numit elegant apostazie pentru ca ne-am insela amarnic!Sarpele este dispretuit nu pentru ca musca,ci pentru ca se ascunde ca sa muste.(..)
-Cum am putea noi sa daramam barierele pentru a construi puntile de legatura ?
-Sa ne imaginam o piramida care se inalta spre cer ca o vesnica intrebare nerostita :"cine suntem?"..suntem caramizile care unite ar trebui sa formeze Marele Zid Omenesc.
-Ce ne lipseste pentru infaptuirea unitatii ?
-Faptul ca toti avem acelasi mester zidar si totodata deficienta ,cateodata absenta "mortarului"/legamantului,pentru ca o caramida nu va sta niciodata lipita de o alta ,fara acel ceva ,pe care imi place sa-l numesc ..toleranta.
-Nu inteleg .
-Ca sa vezi in adancimi,adu-ti lumina ta .
Varietatea oamenilor inseamna frumusete pentru lumea in care traim.Emil Racovita afirma ca :"Nu exista doua entitati asemanatoare in Univers",iar Tudor Arghezi a spus ca "Antitezele sunt viata ".Suntem piesele unui puzzle,daca in unele locuri rasare soarele mai curand nu inseamna k acolo dureaza ziua mai mult decat in alte parti.(..)
Datorita lui Ianos am devenit un om mai bun.
O mare personalitate a spus odata k in cetatea dreptatii poti fi ucis,invins insa ,niciodata .Singura conditie pentru ca raul sa biruie este ca oamenii buni sa nu faca nimic.(..)

"o lacrima s-a furisat prin clepsidra sparta si s-a lasat purtata de aripa vantului ce intorcea si ultima fila a cartii negre."
"

morning glory

..soarele se chinuie sa patrunda prin orice crapatura de fereastra...in orice camera...in toate timpurile...niciodata impletindu-si bratele,ci tinandu-le mereu drepte,ca pentru o imbratisare..urmareste razele care cad aqma pe patul tau gol,sau pe vaza q flori uscate,sau printre degetele tale sau pe bratul lui sau pe parul ei ...cineva te iubeste si te atinge de undeva ,de departe,de dupa Soare..

despre prietenie..

ANA,sau dorinta de a avea papagalii lui Emanuel

..Imi amintesc prima zi de scoala,clasa intai,coditze,bentitza lata,palme transpirate lipite de un buchet amarat de garoafe,probleme minore care se spargeau in capul meu la dimensiuni cosmice,sperante.. Asa am cunoscut-o pe Ana.Ea mi-a spus mai tarziu in viata k a venit la mine atunci,m-a luat de mana si m-a intrebat daca pot sa fiu prietena ei,iar raspunsul meu ar fi fost ..nu.Trebuia sa ghicesc de sub spatele acelor rame mari,pentru corectarea strabismului ei ,o privire de inger.Pentru ca ea m-a salvat .De ce ?Cand aveam 3 ani ,mama mea a plekt in Siria ,iar tatal meu mai tarziu,dar pentru mai putin timp, in Germania.M-a crescut (bine)bunica mea.Bolnava(bronsita alergica), nu am putut sa tin pasul cu restul colegilor mei,si nu am luat premiu nici in primul an ,nici in al doilea..Intelegeam prea putin din ce se intampla in jurul meu,si ceva haios:in timpul lucrarilor ma plimbam printre banci ca sa vad ce au scris si colegii mei si nu intelegeam de ce se supara Doamna.Credeam ca prietenia merge pana acolo...Ana era "prima din clasa",si nu numai ,radia prin bunatatea ei.Doamna se juca in parul ei,Emanuel ii desena papagali galbeni.Nu mi-am dorit niciodata ,nimik mai mult decat un papagal ca acela,as fi acceptat si unul mai mic si mai bleg,dar sa fie al meu,pentru mine mazgalit.O iubeam pe Ana,il persecutam pe saracul Emanuel,alergandu-l prin clasa,pentru papagalii lui.:))A venit tatal lui la scoala si mi-a explicat frumos ca e o fire sensibila ,ca se simte agasat de insistenta mea etc.Am inteles.Emanuel s-a dovedit un geniu mai tarziu,iar eu o luptatoare in viata.Am inceput prin a citi si sper sa termin prin a scrie ..o singura carte,dar asta e un alt capitol.Am inceput sa citesc,sa-mi dezvolt limbajul,orizontul,din dorinta de a fi mai mult,pentru a da mai mult celorlalti,din dorinta de a fi iubita ca Ana.In clasa a 4-a am primit diploma pentru "limba si literatura romana",incepand cu clasa a 5-a am fost sefa de promotie si prietena Anei ,chiar daca mai tarziu ne-am indragostit de acelasi baiat...

OANA,sau liceul amintirilor mele
M-a invatat sa nu tac..
("Cata vreme am tacut mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate "-regele David,al Israelului.)
M-a invatat sa fiu lenesa si sa ma bucur de asta..
M-a invatat sa accept.
M-a invatat sa mananc cu pofta si sa ma bucur de asta .
M-a invatat sa merg repede,dar sa calc adanc.
M-a invatat sa ma joc.
O iubesc :
-pentru ca pot sa o sun si peste 20 de ani si o sa stiu k e acolo pt mn
-pentru ca imi termina frazele ..genial
-pentru ca e geniala
-pentru ca nebunia mea i se pare genialitate
-pentru ca ea crede in Iehova ,si eu in Dumnezeu
-pentru ca stie cine sunt si totusi ma iubeste
-pentru ca este o carte vie pentru mine,din care citesc mereu si in care pot scrie
-pentru ca ridica din spranceana
-pentru ca e morala
-pentru ca e "cantareata mea cheala"
-pentru ca o data mi-a ascuns stiloul preferat,si mi-a trimis un plic gol doar q o rezerva si un mesaj anonim,cu litere taiate din ziare.
-pentru ca langa ea pot sa visez si sa simt viata pulsand intr-o gargaritza.
-pentru ca mi-e greu sa pun acuma ..PUNCT.

vis

...Daca as putea sa mor si sa ma nasc ca o idee in mintea ta.Sa pornesc intr-o calatorie milenara ,printre stele si coji de portocale,spre visele tale..sa pot fi cel mai ascuns sau mic dintre ele.Sa intorc clepsidra,sa ma ascund intr-un zambet de-al tau,sa te inchid intr-o scoica ca sa descoperi libertatea marii,intr-o cochilie de melc ca sa nu te mai grabesti sa ma faci sa sufar,pe o pelicula alb-negru ca sa te am mereu.Sa ne jucam desculti..sa te opresti si sa privesti amurgul prin ochii unui pescarus,dorind sa mori atunci pentru a trai vesnic prin el,iar eu sa fiu aripile lui.Sa fim un trandafir,eu-petale,tu-ghimpi,tu-petale,eu-ghimpi...Sa fiu stiloul cu care iti scrii gandul de dor pentru ea.Chiar daca nu ma poti vedea,sa ma recunosti in parfumul fin de iasomie al noptii...de fiecare data cand rasare luna...sau cand un copil atinge trandafirul nostru si lasa o picatura de sange pe el.

"cata luciditate atata existenta si deci atata drama .."

..cat de adevarat este...

E atat de greu primul cuvant ..am zabovit asupra lui doua zile ,cum sa incep..(cand nu putem vedea noi oamenii nici inceputurile noastre),si nu am gasit nimik.Ma intreb daca intr-o zi o sa-mi vad clar mana cand o pun sub apa ,sau clar in ochii cuiva adevarul.NU mai cred in cuvinte ,ma obsedeaza certitudinile.Daca as gasi macar una cu care sa incep sa impletesc o scara pe care sa urc,cand nu vreau sa ma ajunga nimik.NU mai cred nici in negatie ,ma obsedeaza Universul.Universul nu accepta negatia,nu ?