Resurgam

Din orizontul sur-ciclamon

Al departarilor,corabilor-nspumate,

Un vant strecurat din miaza-noapte

Aduce mii de soapte uitate

Cum freamata marea ca altadata..!

E spiritul corbului ce trece,

Ce singur intelege:

o pana a aripei drepte

sta-n mana ei rece.

Pasii ei tremura

pe marmura rece de trepte

sub jocul de vitraliu,

Umbre hilare

tesute-n panza de ceara

cu cearcane vii de travaliu..

Se-neaca in amintirea

ce-o apasa

Fantasme ce se-nvolbura-n

pucioasa

Dupa haos si durere

lumina ii iese

din tacere

Si cucereste nemurirea

ce se vrea a fi

iubirea..