30 ianuarie 2008
MAREA
Vorbeste marea despre corabiile
pe care vantul le-aducea la mal
pt ca totul are un final.
Tremura valurile-n cautari
prin orizonturi de mistere..
de unde au asa putere?..
Din adancimi,prin alge si ruine,
Un pestisor s-a prins intr-o epava-
ce-a fost candva o mare nava.
"Victoria Saint John" condusa de amiral,
fugea pe marea de iluzii bete.. ]
ce leganau hamacul unei fete.
Iar marea cu tristetea ei,
c-un cantec de sirena strabatea..
si chiar la usa ei batea.
O ademenea.. sa se scufunde in uitare
prin mii de stele cazatoare ,
sa zboare catre soare..
Iar prin oglinda leganata
Zarea un chip frumos de fata
oglinda nu era curata..
Iar tremura de dorul lui
Si-oglinda i se intuneca
Era in drum spre Mecca...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu