mers continuu

De as putea sa ascult,sa sparg,
Clepsidra care ticaie-
As disparea pasind in larg..
Speranta sa ramaie.

De as putea ca sa gresesc,
Si sa primesc o sansa noua,
In tremur, eu sa tot visez:
Cum calc din nou pe roua..

De as putea sa ma opresc,
Cand pas indeamna alt pas
Sa tac,sa-nghit,sa nu pasesc!
Sa fac un dulce mic popas.

De as putea sa te gasesc
Cand cerul murmura sa uit..
Sa am curajul sa rostesc:
Iubeste-ma cat te -am iubit!

el fin ..

Am terminat primul an de facultate .:)....
cu bune si rele,peripetii de tot felul,cu alergarile in ceata dintr-o cladire in alta a Ase-ului printre masini si mereu trecand pe rosu,cu sandwich-urile de la colt' de 3,4 si 5 lei in functie de marime,pe care puteam sa le facem fbn acasa,nimic special,cu absentarea cu Irina si Lorena de pana la 6 ore in Tonka.Cu emotiile primei sesiuni,amplificate de prezenta unica,abracadabranta,terifianta a magnificului dl Baz:D.Mi-a placut de el din prima clipa,bine poate... din a doua, cand o colega mi-a creat o idee romantica referitoare la cearcanele lui:"iti dai seama cum sta noaptea nedormit gandindu-se cum sa dea de cap unei probleme"in camera lui eminesciana,rupand foi si asudand cu ochii rosii. Inca mai tin minte convergenta si atat..
Cu iubirile pasagere ,remember "Ginerica" colega ...
Cu "hai cu mn la o tigara .." ,chiar daca eu nu fumez..
cu mancarea din Moxa,care dupa o ora de stat la coada ,pare cea mai minunata ..pe cinste!

Cu manuale restituite fix cu o zi dupa termen,
cu a afla vazand statusul unui coleg ca maine ai alt examen decat ala pt care invatasei pana atunci si sa fie de exemplu si vorba de Macroeconomie..

cu filozofiile tarzii cu pisi chiar daca a doua zi aveam examen
cu planuri peste planuri de vacanta ,vizitat la picior agentii ,ganduri de 'work and travel'in florida in gasca..
cu cafeaua de la mec,puiu de la kfc,wc-ul din everest:))..
cu 'hai sa ne urcam in tren'si sa mergem la munte a fost frumos si bis.
cu sute de mesaje ,legaturi,experiente din care inveti ca informatia e cel mai de pret bun si ca sectorul 'imagine' este intr-adevar cel al secolului nostru...
cu lectia invatata:prietenii nu ti alegi,nu ti impui-prietenii adevarati se gasesc unii pe altii fara sa se caute macar.
un an frumos,dupa care cred ca ne simtim mai siguri pe noi .Ne-am urcat in carusel!

http://1703noi.hi5.com

cirese amare

Ati mancat vreodata cirese chiar daca stiati ca au viermi in ele ?
Cum simtiti culorile explodand in voi,in sclipiri,pierderi .. levitatii ?
Cat de sus va poate duce ceea ce simtiti:pana la norul in forma de inghetata,pana la stratosfera,ionosfera,exosfera,pana la Soare,pana la ultima stea din constiinta celesta..si niciodata pana la voi?si cu cat ar fi mai sus ,daca s-ar lovi de un musuroi de iluzii,nu s-ar imprastia ele toate,voi nu ati cadea?
V-ati intoarce in locul in care v-ati simtit cel mai liber,pentru a ramane captiv acelui moment?
Eu m-as intoarce la tara ,sa alerg pe campul cu coada-soricelului si scaieti care se iau pe picior,cu prietenii mei,razand si impiedicandu-ma mereu,sa alerg nu pentru a fugi de griji ca acuma ,ci pentru a simti vantul izbindu-mi fata,o placere simpla si atat.Sa ma ridic ca atunci dupa fiecare cazatura repede,pentru a continua cursa fericirii.
Cum va imaginati ca se simte fizic lutul in mana unui olar ?
Marea e ingradita de mal din toate partile,de ce o simtim fara capat cand privim soarele iesind din ea?
Care este certitudinea din viata voastra ?

the catcher in the rye

We are all strangers in za big city.Aglomeratie ,mereu ,in metrou,in magazine,in jurul meu si mai ales in drum spre facultate,la Romana.SI totusi sunt plina de gratitude k nu sunt in China.Ma gandesc cum suntem obligati sa ne lipim unul de celalalt,sa ne impingem,ca intr-o piesa de teatru modern.Miscarile noastre au efect in lant,robo-papusi,"take my breath away",fara semnificatii metaforice.Interactionam astfel,la un nivel subliminal,pur fizic,poate karmic, cu oameni pe care nu o sa-i mai vedem aproape sigur niciodata..all strangers,cu vietile si visele lor ascunse.
Versurile lui Sorin G.("Musuroi de furnici"),redau asta:
"Tot bulevardul gri e plin
De oameni ce se lovesc lin
Nu ma gandesc,ci doar astept
Semnul subtil sa ma opresc.

Un cersetor plange-n zadar
Toti il ignora,n-are har
Acum si eu il ocolesc,
Imi e rusine sa opresc.

Inaintez plin de regret
Prin al lumii cerc defect
Ce se-nvarte-n jurul meu
Pe un cer negru si greu.

Si deodata ochii albastri
Mi-au zambit precum doi astrii,
Ea a trecut pe langa mine
Ah...S-a dus...Nu mai revine.

Nimanui nu-i pasa ieri,
De blestemul unei veri
Si de moartea unei clipe,
Doar straini de nicaieri.

Am fost,suntem si vom fi
Mii de straini prinsi in cutii,
Doar musuroaie de furnici
Bine-mbracati si dichisiti."

Privirea este poarta transmiterii energiei.("ochii sunt oglinda sufletului")Cu cat esti mai vesel ,mai increzator,ai o lumina mai puternica ,nu ai "lacune",deci un scut mai bun.Si atunci cand noi suntem carti de joc intr-un pachet,constransi sa ne apropriem unul de celalalt ,de ce nu am crede ca se transmit si energiile noastre ?

venice

Pe scena Teatrului de Masca,
Un ideal incearca sa se nasca:
Intr-un decor pur visiniu ,
Si totusi mult prea timpuriu.

Provocare la duel,
Intr-un ring ,ea si el
Deseneaza un cerc de foc..
care va avea noroc ?

Dragostea-i un dans..
Cel mai dur suspans..
Ritmul e frenetic,
Gandul un eretic!


din al totului nimic,
ea alege ce-i mai mic
din nimicul ce e tot
ea devine clopot!

continuare ..(prima iubire,ultima amintire)

-as vrea sa fiu cartea pe care o citesti in fiecare seara,sa imi ghicesti sensurile rasfoindu-mi paginile,si sa adormi cu mine pe pieptul tau
-as vrea sa iti intorc cuvintele,sa le amestec in lutul inimii mele,sa nu le mai inteleaga nimeni in afara de mine,sa imi fac un colier din ele ,si sa il port numai in stralucirea noptii ,cand goala ma vezi doar tu.
-as vrea sa te leg la ochi si sa ma ascund de tine;sa ma ghicesti dupa urma-mi de parfum,pe o strada parisiana,venetiana,marocana....
-as vrea ca umbrele noastre sa se sarute odata la lumina unui felinar,pe o strada absconsa
-vreau inapoi sarutul ala infricosat din ploaie,d c mi-a fost asa de teama ?
-vreau sa-mi atarn palma in palma ta,sa mi-o masor si sa unesc liniile destinelor noastre,sau sa le mazgalesc pe o foaie si sa o arunc in mare,intr-o sticla de iaurt
-vreau sa ma pictezi privind spre fereastra,intr-o dimineatza
-vreau sa te gasesc in desert ,unde te-am pierdut candva,privind orizontul de credinte rosii..

ceasul ticaie

Sunt oare destul de grea ca daca ma asez pe minutarul ceasului meu ,sa pot sa il opresc? As incerca dar viata mea nu e in echilibru ..si as pica dupa el in abisul minutelor fara sfarsit,si cine s-ar incumeta sa vina dupa mine ?

Mananc o inghetata.Nu mi-e mila de copilul dintr-un satuc african ,parfumat in fumuri si culori de Dumnezeu,care nu a gustat niciodata o inghetata.Mi-e mila de cel care ma priveste acuma savurand-o.Imi urmareste fiecare miscare cu atentia unui ceasornicar.Este sarac.Oricat de multa inghetata va manca peste ani,nu se va satura niciodata .

acu cv timp ,eu si cea mai buna prietena a mea ,ne petreceam timpul din cursul orelor intinse pe cimentul rece din curtea liceului Sincai,privind apatic spre un cer roz-gri si intrebandu-ne cum am putea "sa daramam barierele si sa construim puntile de legatura intre oameni ?".ne implicaseram deja in probleme de discriminare,participaseram la diverse sesiuni cu tema de dezbatere "diferiti ,dar la fel",primiseram premii de excelenta ,inmanate de maini acoperite de camasi albe ,apretate,chiar ni se publicasera cateva impresii intr-o carte despre holocaust..si totusi era ..nimic.Pentru ca daca noi calculam problemele existentiale generale ca medie aritmetica,ele se piteau ticaloase sub un radical si deveneau geometrice,adica mult mai mari.Si noi deveneam invers proportional,mult mai mici in incercarea de a le cuprinde...

-"Singura conditie pentru ca raul sa biruie este ca oamenii buni sa nu faca nimica."

Am daramat o bariera printr-o alegere in plan personal,facuta acum mai bine de un an,despre care nu vreau sa vorbesc.Este totusi nostim sa vad oameni pe strada si in metrou,privind usor mirati si ramanand pe ganduri.Am mai invins un demon,cel al aparentei.

Oana.Mi-e dor nu de tine,ci de ceea ce sunt cand sunt cu tine.As face absolut orice pentru tine.Astept sa ma suni peste 20 de ani ,si sa radem si sa ne certam la fel.Am vazut inregistrarea de la bal ,ai fost (..),ai cantat->ai transmis->am plans.


o panza de paianjeni e atat de fina ,dar te poate prinde in plasa ei,daca esti gandacel ,musculita..etc.daca esti om o poti frange cu un deget.asa se distruge o munca laborioasa.si totusi moartea da valoare vietii.ce ai alege sa fii: panza de paianjen,omul sau gandacelul ?


Cred k am mai scris asta pe blog undeva,despre filmul acela ,cu baiatul care a incercat sa schimbe lumea facand trei fapte bune unor oameni ,care la randul lor trebuiau ,in balanta ,sa faca alte 3 fapte bune unor necunoscuti ,principiul"da-o mai departe!",care mi se pare genial si mai ales,realizabil.3*3*3*3...3 la puterea ..inseamna PUTERE.

Am face dragoste cu Universul ,am sterge pana si virgula care ne separa numele.Am atinge stelele ,calatorind prin noi ,catre noi.

Cred...(ma-nvart in cerc)

Teoria 1
Mintea noastra e rotunda ,de aia percepem un cerc ca fiind perfect ,deci chestia cu limitele noastre antagonice ar fi o utopie in conditiile in care noi alergam precum un catel in jurul cozii,ne plimbam pe un diametru ..
Asa ca poate secretul e sa ne indreptam spre Centru(conteaza si pe ce raza alegem sa mergem,chiar daca ar fi egale ipotetic,in cazul in care am ajunge evident la centru cu totii),adica sa ne intoarcem in noi...sa cautam sa aflam raspunsurile la marile intrebari uitandu-ne cu atentie la noi,pentru ca si noi la randul nostru ,suntem centrul Universului.
Teoria 2
Spatiu=timp
De aia cred ca ar fi posibila o masina a timpului.Amprenta a ceea ce facem,gandim ,simtim,o numim "amintire" si presupune o rememorare a unei perioade ,dar care se va lega mereu si de un spatiu ,si multitudine de circumstante adiacente.Ne intoarcem intr-un fel ..si in spatiul acela."Mii se ani lumina" se scurg pe pamant ,printr-o clepsidra,intr-o clipa,deci timpul este relativ("anii tai se trec ca clipe ,clipe dulci se trec ca veacuri"-M.Eminescu) ,iar ceea ce ne inconjoara este in dinamica,ceea ce implica schimbarea,fiecare secunda noua aduce ceva nou in lume,spatiu.Timpul devine spatiu,pentru ca merg concomitent,nu se pot dezbina,pana in punctul in care se confunda.Capatam materialitate in spatiu ,odata cu secunda 0 a conceperii noastre.Alternanta zi-noapte se insumeaza in spatiul existentei noastre,in anii care trec.Atunci cand murim,atat timpul cat si spatiul perceptiei noastre continua la alte valente.
Teoria 3
dupa moarte
Raiul inseamna eliberare si libertate .Si cred ca vine dupa cata iubire am daruit universului,pentru ca atunci cand iubim iesim din noi insine,devenim liberi in adevaratul sens al cuvantului.
Iadul inseamna blocarea in propriul eu ,constientizarea sisifica a propriilor pacate,a adevaratelor lor semnificatii(caderea valului..),ca intr-un cosmar ,in care vrei sa fugi si nu te poti misca,in care stii ca visezi si ca te afli in pat, si nu te poti trezi,si repetarea lui la infinit.

prima iubire,ultima amintire

Sa ma privesti cu mana acoperindu-ti un ochi ,pentru a pastra celuilalt placerea de a ma descoperi mai tarziu
-sa ma inghita nisipul si peste milenii,valurile marii sa ma descopere din nou la fel cum eram cand priveam rasaritul,langa tine..
-sa fiu o pietricica pe fundul unui lac,linistita si nepasatoare,chiar daca apa face unde
-sa fiu copacul la umbra caruia sa stai,intr-o zi de vara si visare,cand totul in jur inceteaza
As vrea sa te leg la ochi si sa ma ascund de tine;sa ma ghicesti dupa urma de parfum,alergand pe o strada parisiana
-as vrea ca umbrele noastre sa se sarute o data la lumina unui felinar,pe o strada absconsa
-sa fiu gargaritza pe care o intrebi ludic:"acolo unde-o-i zbura acolo m-oi marita"
-sa ma scufund in amintiri ,sa fiu Calin,sa ma intorc in mine,scufundandu-ma in baile egiptenilor,si tu sa fi pacatul meu
-sa ma tavalesc prin iarba ,sau sa sar ,sa fiu o broscutza mai bine,care te face sa razi
-sa fiu o albina si sa te intep ,sa mor din dragoste
-sa ma invart ,pana ametesc si cad ,ca un copil..dar sa cad in bratele tale
-sa fiu camasa ta preferata ca sa ma tii mereu lipita de tine
-sa fiu cea mai frumoasa indianca, impodobita cu aur si diamante facute din lacrimi
-sa nu ma cunosti niciodata si sa ma stii mereu in preajma ta
-sa nu atingi niciodata si sa ma simti sub pielea ta vibrand ca un cantec
-sa ma prinzi de mana ,dupa ce mor si sunt ratacita in intuneric sau orbita in lumina
-sa fiu punctele de suspensie din cea mai frumoasa poezie a ta
-sa iti amintesc ce e libertatea,atunci cand alergai copil ,pe un camp la tara,uitandu-te acum la parul meu in vant..
-sa iti ghicesc in palma fericirea in linii frante si sa surazi
-sa ma ascunzi intr-o scoica si sa ma arunci in marea violeta ,sa nu ma gaseasca nimeni,si sa iti petreci restul vietii scufundandu-te si cautandu-ma in abisul unei clipe efemere,dar de neuitat
-sa fiu calul pe care pariezi ,si sa castig mereu,fiecare concurs
-sa fiu ploaia care te face melancolic
-sa fiu secundarul de la ceasul tau ca sa te poti uita la mine de cat mai multe ori
-sa fiu o actrita si sa ma aplauzi in delir,cu ochii sclipitori
-sa fiu catargul vasului tau,pe o mare de iluzii
-sa fiu picatura de ploaie care se uneste cu lacrima de pe obrazul tau,indulciind-o
-sa fiu un curcubeu ,sa iti aduc speranta dupa fiecare ploaie ,dar sa nu ma poti atinge niciodata'
-sa ma catar pana la o stea si sa ma agat de ea cu disperarea celui caruia ii e frica sa priveasca in abisul unei priviri
-sa fiu borcanul de gem in care iti bagai degetele cand erai copil,mustind de placerea delictului
-vreau sa-mi atarn palma in palma ta,sa mi-o masor si sa unesc liniile destinelor noastre,sau sa le mazgalesc pe o foaie si sa o arunc in mare,intr-o borcan
-vreau sa ma pictezi cu privirea cand intr-o dimineata ma uit pe fereastra
As vrea sa fiu cartea pe care o citesti in fiecare seara,sa imi ghicesti sensurile rasfoindu-mi paginile,si sa adormi cu mine pe pieptul tau

As vrea doar sa fiu ,atunci cand nu sunt nimic...

Nichita ,maestrul

E o întâmplare a fiinţei mele



şi atunci fericirea dinlăuntrul meu



e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.



Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte



lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart



fluviul rece în delta fierbinte,



ziua de noapte, bazaltul de bazalt.



Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând




Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!




Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,




douâ culori ce nu s-au văzut niciodată



una foarte de jos, întoarsă spre pământ,




una foarte de sus, aproape ruptă




în înfrigurata, neasemuită luptă




a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Va redau cuvintele din finalul unei carti citite recent:"Ti se poate lua totul;bunurile tale ,cei mai frumosi ani ai tai,toate bucuriile si toate meritele,chiar si ultima camasa -iti vor ramane intotdeauna visele ca sa reinventezi lumea pe care ti-au rapit-o."
Cartea se numeste :"Atentatul" si este scrisa de Yasmina Khadra,sub adevaratul nume ,Mohammed Moulessehoul,sciitor algerian.Pe scurt povestea : intr-un restaurant din Tel Aviv,o tanara explodeaza in mijlocul catorva zeci de clienti.La spital,doctorul Amin,chirurg iraelian de origine araba,opereaza pe banda supravietuitorii atentatului,incercand sa-i salveze.In noaptea ce urmeaza carnagiului,este chemat insa de urgenta la spital pentru a examina corpul sfasit al kamikaze-ului.Pamantul ii fuge de sub picioare:descopera chipul propriei sale sotii..

despre lucrurile simple ..sau mult mai simplu ,te iubesc

Azi sunt fericita si atat.Chiar daca simt ca am racit ..poate ca si ploaia poate sa aduca ceva bun in viata noastra,pentru ca inima are nevoie de un acoperis,nu se poate uda ca i s-ar lua culoarea ei rosie profunda.Poate maine am sa mor,dar am sa spun ceva simplu,care datorita mediatizarii lui poate parea banal,am iubit si am fost iubita si asta e totul,un tot atat de perfect ca o luna plina atunci cand iti este dor,ca o gogoasa cu gem de visine,ca ochii tai,ca un cerc desenat pe inima ta in care m-ai prins pe mine,o salbatica.Si poate lucrurile simple sunt chiar totul,sa acceptam propunerea lui M.(adame) Radulescu . Un simplu "multumesc" face diferenta..dar oare e chiar asa ? Poate fi doar un automatism reactia noastra?Voi cum simtiti,eu simt diferit in functie de intuitia care imi spune daca acel "multumesc,multam" a fost unul sincer,de recunostinta veritabila ..sau doar de o complezenta obosita,de ambalaj kitchos,sclipicios pentru niste bomboane vechi de Craciun.Si mai bine nu am face nici un cadou ,decat aceasta cutie de bomboane,nu ?Pentru ca primii afectati sunt ,simplu, copiii, ca doar lor le plac cel mai mult bomboanele.Si devin actori ca si parintii lor,servind un zambet hilar ,brodat prost.
simplu:-sa mangai un catel
-suferim,in ce lovesc niste cuvinte rostite de buzele atat de moi de doare atat de tare ?
-jocuri de copiii cu zmeul
-priviri indragostite bete
-o portocala decojita pe jumatate
-o coada impletita strengareste in numere impare
-ruj rosu in obraji la 14 ani
-people in blugi
-o carte de colorat
-o buburuza ametita
-radem cand ne gadilam
-sa ne gadilam ca sa radem
-sa iti spun cu mainile tot ceea ce simt prea adanc in mine ca sa pot sa scot.. in aer
-o masa in familie vara
-sa tremur cand vantul parca vrea sa te ia de langa mine,tu sa-mi dai haina ta
-un scaun din lemn cioplit manual
-povetele unui bunic pentru nepoata sa,iarna la soba
-urmele cuiva in nisip,mai bine ale noastre
-un pod de lemn peste o apa verde...

sos

Am o mare problema ..afara ploua si planul meu de a ma duce la piata se duce pe apa sambetii..Nevoia mea urgenta :mere ..!! mai am doar jumatate de cos!!Va intrebati ce am cu merele ,well "one word": "Alexandra".Pt necunoscatori alexandra e colega mea(ubita) ,zisa si voodoo intr-un cerc restrans pentru capacitatile sale pananormale,vorbitii alexandrei despre fantome,spirite,ii plac subiectele de gen,daca intre timp lesina sa nu credeti ,se preface;)cunoscuta si pentru ca ingurgiteaza cantitati industriale de mere..din pura placeree..Si maine ma viziteaza si ma simt descoperita :|.In fine,fiind un pic serioasa ,o iubesc pe alexandra nu doar pentru ca imi face de multe ori tema la info ,si nu doar la ..ci pentru langa ea pot fi eu insami si asta e un mare lucru.

La multi ani,Dallassandra !

trebuia sa o scriu si aici ...dalica ...m-am emotionat si o sa fiu patetica dar trebuie sa-ti zic ca mi-e dor sa ne batem pt un buton la lift(suprematia celei care apasa prima ),sa tragem amandoua de o caciula pana o rupem si vin vecinii furiosi ca facem scandal la Covasna,mi-e dor sa mancam un borcan de "magiun" facut de mami Eli doar asa in ciuda care mananca mai mult,mi-e dor sa ne certam,sa ne punem rochitele de "printese" si sa iesim pe strada ta,mi-e dor sa te sperii ..sa te fac sa crezi in fantome si monstrii,vampiri si ingeri..imi amintesc si acum privirea ta ..ochii tai albastri :X,mi-e dor de jocurile noastre de carti ,de mingi ..sa te vad colorand mai frumos decat mine.te iubesc... si sper sa te distrezi de acum incolo la 18 la puterea 18 mai tare .

povestea nu e buna..ceva simplu ,digerabil..dar care ma face sa ma simt execrabil...in aceasta "minunata" seara ...in care eu devin de ceara

once upon a time there was a little girl ....
..who had big dreams...
si cel mai frumos dintre ele era ca intr-o zi va zbura pe un cal alb,cu sufletul liber...
alaturi de printul ei,cand privirile lor se vor intalni si vor stii k au calatorit printre mii de stele ..doar ca sa ajunga in acel moment tainic al vietii.
anii au trecut,"copilul" a ramas in ea,ascuns bine si totusi tradat de acea privire,care scoate din adancuri sufletul.
A cautat printul in priviri de inocenta..si atunci cand o broscuta timida s-a apropriat de ea,s-a indragostit de ea ,pentru ca din pacate cunoastea povestea printului transformat in broasca."l-a sarutat" multe luni de zile cu devotatiune si a devenit printul ei.credea k "adanci batranete" nu poate fi suficient pentru tot ceea ce simtea atat de adanc in ea,comoara ei ,ce credea ca e bine ingropata de restul universului.
dar ..
printul a uitat ...si si-a vandut comoara pe arginti ieftini.
..a inceput sa vorbeasca cu alte broscutze,tradand-o pe cea care tremura pentru el,dovedind ca nu s-a schimbat niciodata si a ramas acelasi broscoi.
Cu sufletul chinuit de suferinta,fetita a murit in lacrimi,femeia s-a nascut in flacari .